Zambet?!!

Zambea! Parea a avea o figura atat de luminata si un zambet atat de adevarat ... Trecusera deja 3 statii de cand urcase si continua sa zambeasca...aproape ca incepea sa ma exaspereze...ma uitam insistent la el,il cercetam de aproape 5 minute si nu puteam sa realizez cu reuseste sa zambeasca atata... Era strigator la cer avea o privire fixa...parea hipnotizat... ce il facea atat de fericit?! Incepusem sa ma intreb daca nu cumva gasise sensul vietii , daca nu cumva isi gasise fericirea... sau poate doar castigase un premiu,o bursa...Nu stiu ce sa zic ! Ma tot uitam la el si ma simteam precum un pui strans intr-o mana ,ma framanta ... vroiam sa stiu ce are si cum este posibil sa fie atat de ... de fericit...

Este posibila fericirea?

Putem noi sa ajungem la acea multumire a dorintelor si realizarilor scopurilor noastre in viata?

Suntem cu adevarat fericiti?

Aceste intrebari au fost ,sunt si vor fi atata timp cat va dainui omenirea,iar raspunsurile vor fi variate,unele in contradictie cu celelalte,unele in completarea alora.Si totdeauna va mai fi ceva de spus,pentru ca sufletul omului doreste fericirea.

Nu cred ca exista o definitie unica a fericirii,caci sufletul omenesc este complicat si variabil de la individ la individ.Asa cum spunea filosoful Petre Andrei "Ceea ce provoaca fericirea unuia nu este uneori pentru altul nici macar un motiv de multumire trecatoare ,ceea ce descreteste o frunte si inveseleste un chip poate produce altcuiva durere ,caci un soare ce rasare intr-o parte ,apune in partea cealalta.''

Toti oamenii tind catre fericire ,dar nu toti o concep la fel,de unde rezulta multimea teoriilor filosofice asupra fericirii.Sub aspect subiectiv ,fericirea poate fi studiata sub o forma mai generala ,mai obiectiva .Caci fericirea adevarata presupune o constiinta de sine dezvoltata care sintetizeaza datoria morala sociala cu aspiratia catre fericire.

Miros de primavara

Azi am senzatia ca miroase a primavaraaaaaaaaa....este o zi superba,calduta,asa cum visam de mult... M-am trezit si am deschis geamul...aveam in minte o mie de idei care m-au ingradit si au pus stapanire pe mintea mea. Astazi in sfarsit pot sa renunt pentru cateva ore la paltonul meu greoi si la manusile care zile la rand mi-au facut zile fripte . Trebuie sa schimb ceva!!!

''Natura nu are o frumusete trecatoare,are doar haine pe care le imbraca si cu ajutorul carora se schimba total .''

Cine?!

Iubirea

Iubirea este lantul universal ce ne leaga sufletul,pe un talisman tainic ce lumineaza totul in jur.Atunci cand iubesti,tot ce te inconjuara se metamorfozeaza intr-un trandafir ce parfumeaza suav aerul pe care il respiri doar prin sublima tremurare a unei petale,iar cand nu mai esti demn de ea o pierzi precum un parfum ce nu persista.Parafrazand citatul celebrului William Shakespere ''Dragostea este ceata care se formeaza cu aburii suspinelor'' ,acel bagaj de senzatii plin de umbre si lumini care iti vibreaza inima: suspini de emotie, suspini de teama , suspini pentru ca iubesti. Iubirea adevarata domina mai ales prin amintire:nici o iubire nu se stinge,doar inveti sa traiesti fara ea,dar parfumul proaspat al primei atingeri,fluturii din stomac,emotia primului ''te iubesc'' vor ramane mereu inchise ermetic in inima ta.Dupa cum a zis si Mircea Eliade "Nu pot cunoaste adevarata dragoste,decat depasind-o'' poate doar atunci realizezi importanta unei persoane,cand ai pierdut-o... La urma urmei dragostea este un risc,nu o obligatie,un risc de a trai,deoarece unde exista dragoste,exista viata,iar viata fara dragoste,este asemenea unui an fara primavara.Este singurlul lucru care poate fi impartit la infinti fara sa se micsoreze,avand mereu puterea de a inflori ,pentru ca atunci cand iubesti,nu exista decat lumea in care ai fost absorbit.La fel cum soarele ne furnizeaza energie si stelele ne lumineaza calea,la fel si iubirea ne sustrage din lumea solitara in care singuri ne inchidem,avand mereu sansa de a zbura in abis,in infinitul eternitatii.Iubirea este avatarul sufletului,alergi spre ea,o sorbi,o cuprinzi si nu te mai stauri...E parte din tine ,dar inca nu o simnti...

Cand iubirea te raneste,lacrimile nu au valoare,plangi cu sufletul fara a ti se umezi ochii,dar nici macar atunci nu trebuie sa regretam ca s-a terminat,ci sa zambim ca s-a intamplat...

Dragostea adevarata o intalnim o singura data... vrei sa fi iubit? Iubeste!

Naivitatea!

" Naivitatea este o putere prin care nu bagi de seama ca vei fi judecat de altii. ''

Sfarsit de an ...

Singurele lacrimi a caror amaraciune este deplina sunt acelea care nu cad pe pieptul nimanui si pe care nu le sterge nimeni...

Se apropie, cu pasi repezi, noul an si ca de fiecare data incerc sa fac o balanta a anului care tocmai sta sa-si inchida fila in istorie. A fost bine, a fost rau ? Practic, ce mai conteza?....

Am cazut intr- o prapastie adanca a dezamagirii si deziluziei pentru ca la sfarsit, cand am tras linie si am facut totalul a iesit cu minus.

Oare de ce trebuie sa luptam atat de mult pentru atat de putin ?

Inainte eram bucuroasa doar pentru simplul fapt ca exist, ca am o familie care ma iubeste si pentru care insemn totul. Avem puterea sa ma bucur de soare, care este in fiecare zi mai frumos, si ca oricat de tare ar intepa, trandafirii, sunt la fel de frumosi....

Am uitat sa ma mai bucur de viata si de tot ce inseamna ea.

Poate veti spune ca sunt nebuna si poate ca nu sunteti departe de adevar, dar nu mai pot sa suport " gunoiul" din jurul meu .

Nu sunt capabila sa inteleg de ce trebuie sa acceptam toate mizeriile doar " pentru ca trebuie". Si nu inteleg de ce suntem impartiti in adulti si copii cand de fapt ar trebui sa fim cu totii copii pentu ca asta suntem.( si nu ma refer la varsta ). Adultii, sunt in realitate doar niste copii in haine prea mari care au primit niste jucarii mult prea sofisticate pentru ei . Copii, care au pretentia sa fie tratati ca niste oameni mari dar care atunci cand se supara "isi iau jucariile si pleca acasa".

Nu stiu de ce nu este posibil sa ramanem cu sufletul curat, de copil, si sa fim capabili sa spunem mereu ce ne supara la cei din jur , cu riscul de a rani dar cu posibilitatea de a vindeca. De ce trebuie sa incerci sa descifrezi adevarata fata a lumii si apoi dupa ce ai prins curajul sa o" saruti" sa te plesnesca atat de rau incat sa simti cum toata lumea se naruie asupra ta. De ce trebuie sa stai, sa analizezi fiecare cuvant, fiecare gest, si sa te intrebi: Oare ce vor spune ei, cei care ma judeca?

Cineva spunea ca ar trebui sa fiu mandra atunci cand descopar ca am dusmani, pentru ca asta inseamna ca sunt o persoana importanta si ca nu trec asa , neobservata. Eu nu vreau sa am dusmani , nu vreau sa fiu judecata fara argumente , nu vreau sa fiu altfel de cum eram si totusi… devin cineva strain mie si convingerilor mele .

Am fost transformata in adult...

Se apropie cu pasi repezi si sfarsitul acestui an ...

Dragostea!

Iubindu-te am inteles pentru prima data fosnetul frunzelor iar glasul cristalin al stropilor de ploaie inca mai dainuie in inima mea.Ce inger te-a indemnat sa imi zambesti si ti-a soptit sa-mi cuceresti sufletul cu vorbe alese?Cum de te-ai ratacit printre muritori si m-ai ales tocmai pe mine sa fiu fericita?Inima mea cauta enigma unui vis si descoperindu-ti lumina din privire a renuntat la cautari.A realizat ca dragostea e atat de aproape incat i-a simtit caldura.
Imi amintesc si acum durerea ce-mi apasa pieptul,inca simt arsura lacrimilor si deznadejdea ce-mi strangea inima de parca vroia sa-i sufoce pana si speranta.Cine ar fi banuit ca aceea e ziua eliberarii?Ce ar fi fost viata daca intr-o seara de aprilie nu te-ai fi apropiat spunandu-mi ca frumusetea unui om vine din interior iar in privirea mea e concentrata puritatea celor mai minunate flori?Am plans de bucurie iar tu mi-ai ascuns lacrimile in palmele tale si le-ai sarutat.
Zile intregi am crezut ca esti o plasmuire a unui inger ce se agata de minuni pentru a crede in viata.Intr-un tarziu ne-am reintalnit si am citit in privirea ta atata intelegere.Inca imi era frica sa nu ne contopim sufletele si sa ne pierdem identitatea.Ma intreb si azi daca merit aceasta fericire si mi-e frica ca nu voi reusi niciodata sa-i platesc pretul.
Caldura sarutului tau imi da putere sa continui sa gust din intensitatea momentului.
Privesc luna.Zambetul ei e atat de misterios incat parca e o intruchipare a viitorului ce-si intinde plasa sa ne inghita sau sa ne faca mai puternici.Imbratisarea ta pare o implorare catre destin.Care acesta ne va asculta ruga sau ne va strivi sub nepasare si ura? Spui ca dragostea e o inclestare a doua spirite insetate de liniste si frumos.Si atunci de unde pasiunea atat de furtunoasa in trairile noastre?
Opreste timpul,ademeneste-l cu caldura in lumea gerului vesnic si al oglinzilor de gheata unde totul e static si alb,iar noi,sa traim intr-un prezent continuu si fericit.Nu zambi!Lasa-ma pe mine sa inving raul,sa-i diminuesc puterea si sa-l fac sclavul meu.Raul si timpul sunt dusmanii nostrii!