Sfarsit de an ...

Singurele lacrimi a caror amaraciune este deplina sunt acelea care nu cad pe pieptul nimanui si pe care nu le sterge nimeni...

Se apropie, cu pasi repezi, noul an si ca de fiecare data incerc sa fac o balanta a anului care tocmai sta sa-si inchida fila in istorie. A fost bine, a fost rau ? Practic, ce mai conteza?....

Am cazut intr- o prapastie adanca a dezamagirii si deziluziei pentru ca la sfarsit, cand am tras linie si am facut totalul a iesit cu minus.

Oare de ce trebuie sa luptam atat de mult pentru atat de putin ?

Inainte eram bucuroasa doar pentru simplul fapt ca exist, ca am o familie care ma iubeste si pentru care insemn totul. Avem puterea sa ma bucur de soare, care este in fiecare zi mai frumos, si ca oricat de tare ar intepa, trandafirii, sunt la fel de frumosi....

Am uitat sa ma mai bucur de viata si de tot ce inseamna ea.

Poate veti spune ca sunt nebuna si poate ca nu sunteti departe de adevar, dar nu mai pot sa suport " gunoiul" din jurul meu .

Nu sunt capabila sa inteleg de ce trebuie sa acceptam toate mizeriile doar " pentru ca trebuie". Si nu inteleg de ce suntem impartiti in adulti si copii cand de fapt ar trebui sa fim cu totii copii pentu ca asta suntem.( si nu ma refer la varsta ). Adultii, sunt in realitate doar niste copii in haine prea mari care au primit niste jucarii mult prea sofisticate pentru ei . Copii, care au pretentia sa fie tratati ca niste oameni mari dar care atunci cand se supara "isi iau jucariile si pleca acasa".

Nu stiu de ce nu este posibil sa ramanem cu sufletul curat, de copil, si sa fim capabili sa spunem mereu ce ne supara la cei din jur , cu riscul de a rani dar cu posibilitatea de a vindeca. De ce trebuie sa incerci sa descifrezi adevarata fata a lumii si apoi dupa ce ai prins curajul sa o" saruti" sa te plesnesca atat de rau incat sa simti cum toata lumea se naruie asupra ta. De ce trebuie sa stai, sa analizezi fiecare cuvant, fiecare gest, si sa te intrebi: Oare ce vor spune ei, cei care ma judeca?

Cineva spunea ca ar trebui sa fiu mandra atunci cand descopar ca am dusmani, pentru ca asta inseamna ca sunt o persoana importanta si ca nu trec asa , neobservata. Eu nu vreau sa am dusmani , nu vreau sa fiu judecata fara argumente , nu vreau sa fiu altfel de cum eram si totusi… devin cineva strain mie si convingerilor mele .

Am fost transformata in adult...

Se apropie cu pasi repezi si sfarsitul acestui an ...

Dragostea!

Iubindu-te am inteles pentru prima data fosnetul frunzelor iar glasul cristalin al stropilor de ploaie inca mai dainuie in inima mea.Ce inger te-a indemnat sa imi zambesti si ti-a soptit sa-mi cuceresti sufletul cu vorbe alese?Cum de te-ai ratacit printre muritori si m-ai ales tocmai pe mine sa fiu fericita?Inima mea cauta enigma unui vis si descoperindu-ti lumina din privire a renuntat la cautari.A realizat ca dragostea e atat de aproape incat i-a simtit caldura.
Imi amintesc si acum durerea ce-mi apasa pieptul,inca simt arsura lacrimilor si deznadejdea ce-mi strangea inima de parca vroia sa-i sufoce pana si speranta.Cine ar fi banuit ca aceea e ziua eliberarii?Ce ar fi fost viata daca intr-o seara de aprilie nu te-ai fi apropiat spunandu-mi ca frumusetea unui om vine din interior iar in privirea mea e concentrata puritatea celor mai minunate flori?Am plans de bucurie iar tu mi-ai ascuns lacrimile in palmele tale si le-ai sarutat.
Zile intregi am crezut ca esti o plasmuire a unui inger ce se agata de minuni pentru a crede in viata.Intr-un tarziu ne-am reintalnit si am citit in privirea ta atata intelegere.Inca imi era frica sa nu ne contopim sufletele si sa ne pierdem identitatea.Ma intreb si azi daca merit aceasta fericire si mi-e frica ca nu voi reusi niciodata sa-i platesc pretul.
Caldura sarutului tau imi da putere sa continui sa gust din intensitatea momentului.
Privesc luna.Zambetul ei e atat de misterios incat parca e o intruchipare a viitorului ce-si intinde plasa sa ne inghita sau sa ne faca mai puternici.Imbratisarea ta pare o implorare catre destin.Care acesta ne va asculta ruga sau ne va strivi sub nepasare si ura? Spui ca dragostea e o inclestare a doua spirite insetate de liniste si frumos.Si atunci de unde pasiunea atat de furtunoasa in trairile noastre?
Opreste timpul,ademeneste-l cu caldura in lumea gerului vesnic si al oglinzilor de gheata unde totul e static si alb,iar noi,sa traim intr-un prezent continuu si fericit.Nu zambi!Lasa-ma pe mine sa inving raul,sa-i diminuesc puterea si sa-l fac sclavul meu.Raul si timpul sunt dusmanii nostrii!

Scriu...

Scriu...pentru prima oara nu imi pasa ce scriu...stiu doar ca vreau sa scriu ...sa vorbesc... Ma simt dubios!...Vreau sa plutesc! Vreau sa-mi gasesc palatul din care se pare ca am fost izgonita...Cand am plecat am lasat urme,dar se pare ca pasarelele au mancat toate frimiturile de paine fiind astfel mult mai dure decat in cazlul lui Dorothy, firul de ata a fost incurcat astfel Hansel si Gretel s-au dovedit a fi mai buni,semnele au fost schimbate!Ce fac?
Vreau sa dansez,sa ma odihnesc,sa cant,sa rad sa ma intalnesc cu EA...caci se pare ca a intrat in greva si a intors tot Universul pe dos...
Ma tot gandesc de ceva timp cum ar fi sa am o locuinta ,o locuinta a mea...Sa vin seara acasa obosita ...sa bag cheia in usa, sa deschid...si sa am o asa satisfactie cand intru in casa si sunt invaluita de liniste ,de caldura casei mele,sa ma simt in siguranta...departe de toate rautatile de afara..departe de cele intamplate peste zi.Sa imi las linistita geanta in hol si sa inaintez vesela spre micuta sufragerie cu canapele pufoase si covoras moale alb,sa aprind televizorul care o sa fie pe postul Vh1...dupa ascultand muzica linistita ...asa in surdina ...sa merg spre bucatarie sa mananc ceva in timp ce citesc o carte sau o revista.Dupa cina sa merg in baie si sa dau usor durmul la apa ca sa se umple cada in timp ce eu o sa caut in dulapiorul cu cosmetice gelul meu de dus cu aroma de vanilie...dupa sa intru in cada si sa aprind lumanarelele ce stau aranjate pe marginea cazii si sa ma relaxez.Baia linistitoare sa sfarseasca o ora mai tarziu,iar dupa sa merg si sa ma asez pe canapeaua cea pufoasa din mijlocul sufrageriei si sa las pleoapele grele sa se inchida.Telefonul sa sune...caci prietenii vor sa iesim,dar pe mine sa nu ma intereseze caci eu am casuta mea plina de liniste din care nu intentionez sa ies in seara aceea.Sa pot sa-mi spun : " Acum totul este diferit! "

Off! Vreauuuuuuuuuuuu la mareeeeeeeee!!! Vreau sa fim din nou impreuna!Nu cred ca intelegeti ce inseamna marea pentru mine! Defapt nimeni nu intelege nimic din ce ii este spus pana cand nu este protagonistul propriei sale povesti! E atat de foabuloasa si are atatea minunatii...e ceva mai mult decat o chestie in care intri sa te racoresti,o chestie care iti provoaca 2,3 10 minute placere,iar dupa aceea este uitata pana in iunie... Ziua este gratioasa,noaptea este infricosatoare. Cati dintre voi au facut baie noaptea in mare fara frica...? nu cred ca foarte multi!Tuturor v-a trecut prin cap..."wowwwwwwwwwww e asa intunecata,daca nu mai ies?"
Oamenii au devenit ciudati...nu mai apreciaza de mult ceea ce ii inconjoara...nu se gandesc ca azi au ,dar maine s-ar putea sa nu mai aibe ...si nu doar un sfert din ce au avut ci nimic!
STUDIU DE CAZ! De ce mergi la mare? si cand?

Nu imi pasa...! nu imi pasa de nimic...dupa cum bine am zis ...vreau doar sa scriu ...si sa scriu...si sa vorbesc...si sa ...ah...
As scrie ore,zile...luni...si chiar nu m-as opri ...pentru ca aici nu-i nimeni care sa ma judece...care sa ma opreasca...care sa se grabeasca...care sa plece...aici ..cine vrea citeste..cine nu ...nu-mi pasa,cine vrea sa ma judece...e liber sa faca asta poate lasa un comment...probabil rautacios...caci asa fac oamenii!Deci as mai scrie...dar...mhhh! maine..poimaine..sau poate joi!


Vreau sa fiu libera! Vreau sa merg pe strada si fac rime..." Ala bala portocala... Uite cum trece seara.Dimineata va veni si pe stranzi ne va gasi..." Vreau sa fac tot ce imi doresc la orice ora! Vreau sa iubesc! Vreau sa ma trezesc si sa am strecurate pe sub usa bilete de tren si un biletel " 2 ore...ne vedem la Gara de Nord...nu iti lua bagaje... rucsac este suficient. P.S arunca telefonul si grijile ...vreau sa zambesti! Te iubesc! ....2 ore NU UITA!!!!! "

Of!! gata ! ma duc sa fac baie....

"Printul" de astazi!

Calul i-a murit,castelul i-a fost daramat caci in locul acela era programata constructia unui Mall :)),corana a pierdut-o ,iar mantia nu o mai poarta deoarece astia de la Nike nu au lansat asa ceva...
Acum are BMW , apartament in Dorobanti, haine "de firma" ...si este incapabil sa inteleaga ca "omul face haina ...nu haina pe om" :(...odata ce are toate astea traieste cu impresia ca totul i se cuvine...
"Uite ce buna-i aia!!" da-i peste fund bai frate ca-i trece pan-acasa" cam asa incearca sa te "agate",sa se faca remarcat,sa te impresioneze :X , dar nu reuseste decat sa iti provoace greata,nervii si sa te faca sa te simti usor penibil. Trist ! Foarte trist!
Asa ca fetelor... nu avem nici o sansa :)) ... Praslea e luat,Harap-Alb la fel...:))

Mi-am adus aminte si nu pot sa cred!!

"Stai si privesti in jur si esti confuz, esti derutat….
Toti pe-o usa au iesit si…au plecat.
Unii, pe nesimtite au iesit din viata ta
Altii, printr-o lovitura ti-au frant inima.
Acum, ai ramas doar tu… si o papusa mucegaita din coltul incaperii
Te uiti trist in jur si te abandonezi durerii.
Te tarai cu ultima suflare pe pamantul rece, ud
Iti amintesti de corpul ei proaspat, inca crud.
Nu mai ai putere, te opresi si te intinzi
Privirea ti se opreste pe tavan si…grinzi.
Atat sa ramana in viata ta? Atat din tot ce-a fost?
Un gol imens si un suflet de durere ros?
Si cand iti amintesti ca odata, viata ta era raiul pe pamant!
Iar acu, totu-ti pare goana dupa vant.
Te uiti in jur si vezi numai desertaciune, durere, suspin si suferinta
Sa fii lasat in pace, pe veci, asta-ti e ultima ta dorinta.
Incet, intinzi mana catre papusa mucegaita ce parca te asteapta
Te uiti la ea, si-i soptesti: “Doar TU si Eu, in asta viata nedreapta”! "

Inca odata mi-a fost demonstrat ca nimic nu este intamplator...De ce am scris aia acum 4 ani?Da am un caiet plin de poezii! Aseara...defapt dimineata :))...le citeam ( nu am mai facut asta de multa vreme) si citeam eu acolo si tot citam cand am dat peste asta ...mi-a atras foarte tare atentia caci se potriveste foarte mult cu cele patite de mine in ultima vreme.Parca am scris o poezie pentru mai tarziu...:)). Cursul vietii seamana cu un cerc pornesti dintr-un punct si mergi,mergi pana cand ajungi in acelasi punct sau cel putin aproape de el.
O sa ma apuc sa scriu iar poezii ...si inconstienta poate scriu despre viitor:))...sau mai bine nu ca s-ar putea sa fie urat minteau omului este foarte diabolica:-S.